CHIRURGIE CARDIOVASCULARĂ

DESCRIERE

Echipa noastră medicală deține o experiență bogată în toata paleta de intervenții chirurgicale cardiace la adult. In mod particular, sunt de subliniat intervențiile de bypass aortocoronarian cu grefoane exclusiv arteriale efectuate la toate categoriile de pacienți, inclusiv diabetici, reconstrucțiile valvulare, înlocuirile valvulare cu diferite tipuri de proteze, inclusiv biologice de ultima generație și stentless.
Echipa noastră deține o experiență cu totul specială în chirurgia aortei toracice și abdominale, realizând toată gama de intervenții în acest teritoriu, inclusiv intervenții de înlocuire a rădăcinii aortice cu prezervarea valvei aortice native. Printre operațiile de chirurgie cardiovasculară pe care le efectuăm se mai numără și chirurgia complicațiilor mecanice ale infarctului miocardic acut: reconstrucția geometrică a ventriculului stâng efectuată pentru anevrism ventricular, plastia de valva mitrala în insuficiența mitrală ischemică, cura chirurgicală a defectului de sept ventricular post infarct miocardic, etc.
De asemenea, ne adresăm și bolilor cardiace complexe care impun intervenții chirurgicale combinate: by-pass aorto-coronarian + protezare/plastie valvulară, by-pass aorto-coronarian + cura complicațiilor mecanice ale infarctului miocardic, by-pass aorto-coronarian + cura stenozelor carotidiene, protezări valvulare multiple. Alte segmente de patologie ce pot fi rezolvate în serviciul nostru sunt reprezentate de malformațiile cardiace congenitale la adult, tumorile cardiace, precum și proceduri de chirurgie vasculară periferică (chirurgia carotidiană, cura chirurgicală a anevrismelor de aortă abdominală, by-pass-uri la nivel suprainghinal, etc.).
In colaborare cu cardiologii intervenționali realizam implantarea de endoproteze vasculare pentru cura anevrismelor de aorta abdominala sau toraco-abdominala, complicate sau necomplicate, aceasta fiind cea mai modernă metodă de tratament cu risc minim și confort maxim pentru pacient. Suntem singurul centru de profil unde utilizarea endoprotezelor este disponibilă la orice oră.

AFECTIUNI TRATATE

Anevrismele de Aorta

Anevrismul de aortă denumește creșterea anormală, segmentară a diametrului aortei. În marea majoritate este localizat la nivelul aortei abdominale sub locul de plecare a arterelor renale, dar poate afecta orice segment al aortei: aorta ascendentă toracică, aorta descendentă toracică, arcul aortic.

Cauza cea mai frecventă este ateroscleroza, afectează în special bărbații peste vârsta de 55 ani.

Uneori, anevrismul se poate forma ca urmare a unui traumatism. Anumiți oameni sunt predispuși la apariția anevrismelor de aortă încă de la vârste mai tinere.

Factorii de risc pentru dezvoltarea anevrismelor aortice sunt:

  • Fumatul
  • Vârsta
  • Hipertensiunea arterială
  • Dislipidemia

Simptomele pot lipsi sau pot fi datorate afectării structurilor din jurul anevrismului, în general prin compresie.

De cele mai multe ori este descoperit întâmplător, în urma unei investigații efectuate din alt motiv.

Investigații anevrisme de aortă :

  • Ecografie cardiacă
  • Computer tomografie/ angio CT/multi slice CT
  • Aortografie
  • Rezonanță magnetică nucleară

Complicația cea mai gravă este ruptura anevrismului. Este un eveniment dramatic: peste 50% din pacienți decedează înainte de a ajunge într-un spital, mortalitatea în primele 24 ore atingând 76%.

Cu cât dimensiunea anevrismului este mai mare, cu atât riscul de ruptură e mai mare.

De aceea, e foarte importantă descoperirea lui în timp și urmărirea periodica astfel încât, înainte de a ajunge la dimensiunea critică, să poată fi rezolvat :

Intervențional: endoproteza aortică

Chirurgical: cura anevrismului

Angina Pectorală

Angina pectorală înseamnă prezența durerii cu caracter de arsură, opresiune, constricție, localizată sau cu iradiere în zona precordiala, gât, mandibulă, umeri, brațe, antebrațe, posterioare către omoplați, regiunea interscapulovertebrală.

În general, durerea are caractere specifice în ce privește durata (de la 5 minute până la 15-20 minute), declasarea (efort, emoție, frig) și dispariția (încetare promptă la repaus, nitroglicerină). Poate fi însoțită de dispnee (senzație de lipsă de aer), palpitații (bătăi anormale).

Durerea nu este pulsatilă, cu caracter de junghi, înțepătură, nu e influențată de mișcările respiratorii, ale cutiei toracice sau membrelor superioare, nu se accentuează la palparea/presiunea regiunii dureroase, nu e ameliorată de ingestia de alimente (lichide sau solide).

Cauza anginei pectorale o reprezintă îngustarea semnificativă a uneia sau mai multor artere coronare.

În funcție de caracteristici, angina pectorala poate fi:

Angina pectorala de efort stabila, caracterizata prin apariția durerii și/sau fenomenelor însoțitoare la același prag de efort, emoții, frig sau mese bogate. Poate oricând evolua către angina instabilă, infarct miocardic, moarte subită. Necesită investigații și tratament complex, de cele mai multe ori nefiind suficient cel medicamentos;

Angina pectorala instabilă, caracterizată prin prezența durerii și/sau a fenomenelor însoțitoare la eforturi progresiv mai mici (angina de efort agravată), în repaus (angina de repaus). Include așa numită angina de novo și apariția durerii la un pacient fără istoric de boală cardiovasculară ischemică. Este o stare care necesită prezentarea de urgență la medicul cardiolog. Este semnul unei afecțiuni coronariene severe, care mai devreme sau mai târziu va duce la producerea infarctului miocardic, în lipsa tratamentului adecvat, medicamentos și intervențional sau chirurgical;

Investigații

  • Electrocardiogramă
  • Ecocardiografie
  • Teste de stres: test de efort, scintigrafie miocardica, ecocardiografie de stress
  • Angiografia coronariana (coronarografia)

Tratamentul anginei pectorale este unul complex, care presupune combinarea:

Tratamentului medicamentos : antiagregante, betablocante/calciu blocante, nitrați, statină, +/- anticoagulant, și tratamentul factorilor de risc (în special tratamentul hipertensiunii arteriale, diabetului zaharat, afecțiunii renale);

Tratamentului intervențional (angioplastia coronariana) și/sau;

Tratamentului chirurgical (bypass aorto-coronarian).

Decizia este influențată nu doar de leziunile coronariene, ci și de prezența afecțiunilor asociate: afectare valvulară, diabet zaharat, boli renale, neoplazice, digestive, etc.

Cardiomiopatiile

Cardiomiopatiile constituie un grup de afecțiuni cardiace cu etiologii diverse în care cauza inițială și predominanta este afectarea miocardului (mușchiul inimii). Ulterior, pot evolua către insuficiența cardiacă.

Pot fi:

Primare – sau idiopatice, adică fără o cauza cunoscuta.

Secundară altor afecțiuni:

  • Afecțiuni metabolice: nutriționale, endocrine 
  • Afecțiuni sistemice: boli de collagen, neoplazii 
  • Afecțiuni neurologice, neuromusculare, musculare: distrofii, ataxii, miopatii 
  • Afecțiuni toxice: medicamentoase, biologice
  • Afecțiuni datorate agenților fizici: radiații

Cardiomiopatiile se impart in:

  • Cardiomiopatia hipertrofica obstructiva si nonobstructiva
  • Cardiomiopatia restrictivă
  • Cardiomiopatia dilatativă

Cardiomiopatia hipertrofica

Cardiomiopatia hipertrofică este o afecțiune miocardică de cauză necunoscută (în cele mai multe cazuri genetică), ce se caracterizează prin creșterea în grosime (hipertrofia) a miocardului ventricular și dezorganizarea importantă a arhitecturii miocardului (mușchiul inimii).

Simptomele variază de la lipsa acestora, la oboseala la eforturi progresive mai mici, prezența dispneei (lipsa de aer), prezența anginei pectorale, amețeli, sincopa (pierderea cunoștinței), palpitații, fatigabilitate.

Suspiciunea se ridică pe baza examenului fizic: prezența unui suflu sistolic, a examenului EKG (care e modificata la aprox 80-90% din cazuri). Diagnosticul se pune prin ecografia cardiacă. Se determină gradul îngroșării miocardului ventricular, precum și gradul obstrucției în calea de golire a ventriculului stâng (elemente foarte importante pentru decizia terapeutică).

La pacienții diagnosticați cu cardiomiopatie hipertrofică, este absolut necesară examinarea membrilor familiei (părinți/copii/frați), afecțiunea fiind transmisă preponderent genetic.

Evoluția bolii este variabilă și imprevizibilă, mortalitatea fiind de aproximativ 3-4% pe an. În general, moartea este subită, datorată tulburărilor de ritm (fibrilația ventriculară).

Factorii care predispun la moarte subită sunt:

  • Stop cardiac în antecedente
  • Tahicardia ventriculară nesusținută/susținută dovedita ECG, Holter ECG etc.
  • Istoric familial de moarte subită
  • Sincopa (pierderea cunoștinței) neexplicată
  • Grosimea peretelui ventricular peste 30 mm (determinată ecocardiografic)
  • Scaderea anormala a tensiunii arteriale la efort

Factorii posibili care predispun la moarte subită sunt:

  • Fibrilația atrială
  • Ischemia miocardică
  • Gradul obstrucției în calea de golire a ventriculului stang – măsurat ecocardiografic sau la cateterismul cardiac
  • Efortul excesiv (competițional)

Tratamentul este:

  • Medicamentos : betablocante, antiaritmice
  • Intervențional : embolizarea percutană cu alcool a arterei septale
  • Chirurgical : miomectomie septală, înlocuirea valvei mitrale

Toți pacienții peste 40 ani diagnosticați cu cardiomiopatie hipertrofică, cu episoade de durere retrosternală sau cu factori de risc pentru boala cardiacă ischemică necesită efectuarea coronarografiei.

Cardiomiopatia dilatativă

Este o afecțiune caracterizată prin creșterea în dimensiuni a ventricului stâng sau/și drept. Poate fi datorată regresiei altor boli cardiace: cardiopatie ischemica cu sau fără infarct miocardic, afectării valvulare, cardiopatiilor congenitale, hipertensiunii arteriale, altor boli noncardiace: neurologice, inflamatorii (boli de colagen, autoimune etc), infecțioase (virale, bacteriene, fungice, parazitare etc), metabolice (diabet zaharat, endocrine, deficiente nutriționale), toxice (consum de alcool, medicamente, droguri etc), sau poate fi idiopatică (fără o cauza cunoscută).

Semnele și simptomele pot fi de la lipsa acestora, la fenomene de insuficiență cardiacă datorate afectării funcției porțiunii stângi a inimii: ventriculul și atriul stâng (oboseala la eforturi progresiv mai mici si în repaus, dispnee – lipsa de aer inițial la efort ulterior, pe masură ce boala avansează, la eforturile cotidiene de întreținere sau în repaus, pana la edem pulmonar acut) și ulterior datorate afectării porțiunii drepte a inimii: ventriculul și atriul drept (acumulare de lichid la nivelul membrelor inferioare, plămânilor, inimii, abdomenului, creșterea în dimensiuni a ficatului).

Pe măsură ce boala progresează, pot apărea complicații, și anume:

  • Embolii sistemice/pulmonare: formarea de cheaguri de sânge, care ajung în circulația sângelui și produce obstrucția (înfundarea) arterelor cerebrale (cu reconstituirea accidentelor vasculare cerebrale), ale membrelor inferioare/superioare (ischemie acuta membre inferioare/superioare), sau în alte teritorii vasculare;
  • Aritmii: în special fibrilația atrială, extrasistole supraventriculare și ventriculare, tahicardie ventriculara, fibrilația ventriculară;
  • Moartea subită.

Investigații

  • ECG
  • Ecografie cardiacă
  • Coronarografie
  • Holter ECG

Tratamentul este în funcție de stadiul bolii și presupune combinarea celui:

  • Medicamentos: betablocante, diuretice, inhibitorii enzime de conversie, digitala, antiagregant, statine, nitrați, anticoagulant (în funcție de cauza, prezenta complicațiilor și a bolilor asociate);
  • Implantul de defibrilator cardiac: pentru prevenirea morții subite;
  • Dispozitive de asistare ventriculară;
  • Transplantul cardiac.

Cardiopatia Ischemică

Cardiopatia ischemică (boală cardiacă ischemică, boală coronariană) este o afecțiune provocată de reducerea fluxului sanguin la miocard (mușchiul inimii), de dezechilibrul între aportul de oxigen și necesități, în majoritate datorată afectării aterosclerotice a arterelor coronare (vasele care iriga miocardul).

Ateroscleroză înseamnă îngroșarea difuză sau localizată a peretelui arterial prin depunerea în principal de colesterol și calciu, care determină reducerea variabilă a diametrului vasului afectat până la blocarea completă, temporară sau definitivă a fluxului sanguin.

Factorii de risc pentru producerea aterosclerozei și implicit a cardiopatiei ischemice sunt:

Nemodificabili:

  • Vârsta
  • Sexul masculin
  • Istoricul familial de boală cardiovasculară aterosclerotică

Modificabili:

  • Hipertensiunea arterială
  • Dislipidemia (creșterea colesterolului)
  • Diabetul zaharat sau scăderea toleranței la glucoză
  • Fumat
  • Obezitate
  • Sedentarism

Formele sub care se manifesta cardiopatia ischemica sunt:

 

  • Angina pectorală de efort stabilă
  • Angina pectorală instabilă
  • Angina microvasculară
  • Infarctul miocardic
  • Cardiopatia ischemica nedureroasă
  • Insuficiența cardiacă de cauză ischemică
  • Tulburările de ritm/conducere de cauză ischemică
  • Moartea subită

Cardiopatia Ischemică Nedureroasă

Cardiopatia ischemică dureroasă este forma de boală aterosclerotică coronariană în care lipsește durerea. Decelarea afecțiunii se face pe baza anamnezei, examenului clinic și a investigațiilor suplimentare: EKG, ecocardiografie, test de efort, holter EKG, etc.

Se poate manifesta sub forma:

  • Insuficienței cardiace de cauza ischemica. În general, apare în cadrul unei afectări coronariene multiple, cu sau fără infarct miocardic în antecedente, uneori în contextul unor boli asociate (hipertensiune arterială, diabet zaharat, boala renală);
  • Tulburări de ritm/conducere: manifestare des intalnita in ischemia miocardica, ce produce o instabilitate electrică și determina apariția tulburărilor de conducere (a blocurilor cu severitate variabila până la bloc complet ce impune cardiostimularea) și/sau a tulburărilor de ritm/aritmiilor cardiace (aritmii atriale: extrasistole, fibrilații atriale, sau ventriculare: extrasistole ventriculare, tahicardia ventriculara, fibrilația ventriculara) ce pot necesita implantarea de defibrilator cardiac;
  • Moartea subită de cauză ischemică.

Infarctul Miocardic Acut

Infarctul miocardic acut reprezintă obstrucția totală a unei artere coronare prin formarea unui tromb (cheag de sânge), în cele mai multe cazuri la nivelul unei plăci ateromatoase (depunere de grăsime și calciu în peretele vascular). Inchiderea totala a vasului duce la lipsa de sânge și oxigen în teritoriul irigat de vasul respectiv, și acumularea de produși toxici, care au ca și consecință apariția unei dureri toracice anterioare intense (presiune, arsura, greutate), cu sau fără iradiere în alte teritorii (gât, brațe, umeri, omoplați, epigastru), prelungită peste 30 de minute, care nu cedează la nitroglicerina sublinguala. Durerea poate fi însoțită și de alte semne/simptome: greață, vărsături, senzație de sufocare, transpirație, agitație, palpitații, etc.

De cele mai multe ori se produc modificări pe electrocardiograma de repaus, afectarea funcției în anumite teritorii decelabilă ecocardiografic și modificarea probelor de laborator (creșterea în sânge a valorilor unor markeri ce semnifică distrugerea/moartea celulelor miocardice).

Este o urgență majoră, singurul tratament eficient fiind restabilirea cât mai rapidă a circulatiei sanguine în teritoriul afectat, adică deschiderea vasului închis prin tromb cât mai repede de la debut (în primele ore). Zona afectată din miocard este cu atât mai limitată, cu cât deschiderea vasului se face mai rapid.

Aproximativ o treime din pacienți dezvolta infarct miocardic fără durere (în special pacienții diabetici). În aceste cazuri pot fi prezente doar celelalte semne însoțitoare, pe care pacientul le poate trece cu vederea sau interpreta în contextul altor afecțiuni. De cele mai multe ori, prezenta infarctului miocardic este decelată ulterior momentului acut, în urma efectuării investigațiilor cardiologice (EKG, ecocardiografie).

Stabilirea diagnosticului de infarct miocardic, chiar în lipsa simptomelor, necesita investigații suplimentare, și anume evaluarea arterelor coronare prin coronarografie, și tratament în funcție de rezultatul acestora, evoluția afecțiunii si riscul de dezvoltare a complicațiilor fiind aceleași la pacienții cu sau fără simptome.

Complicațiile infarctului miocardic netratat corespunzător la cei care au supraviețuit momentului acut sunt:

  • Deces
  • Afectarea valvei mitrale, ruptura unui perete al inimii
  • Tulburări de ritm/conducere severe
  • Apariția in timp a insuficientei cardiace prin creșterea în dimensiuni a cavităților inimii
  • Angina postinfarct: apariția sau reapariția durerii la efort sau/si repaus care afectează sever calitatea vieții
  • Accident vascular cerebral sau în alte teritorii vasculare

Evoluția este în funcție de mărimea infarctului, dacă este unic sau se suprapune unui alt infarct, de starea arterelor coronare, de posibilitatea rezolvării intervenționale/chirurgicale a leziunilor, de bolile asociate, de controlul factorilor de risc.

Insuficienta Venoasa Cronică – Varicele

Ce este insuficiența venoasă cronică?
Insuficiența venoasă cronică este o afecțiune foarte frecventa in zilele noastre având diverse manifestări.
Care sunt simptomele asociate cu varicele?
Primele manifestări ale bolii varicoase sunt edemele care apar mai ales în a doua parte a zilei: picioarele umflate, senzația de picioare grele. Acestea pot fi expresia unui stadiu incipient de insuficiență venoasă.
În timp pot apare varicele, niște dilatații ale venelor superficiale, care deranjează în primul rând din punct de vedere estetic. Când sunt foarte mari, dilatațiile pot prezenta un risc de sănătate. Acestea pornesc de la riscuri minore cum ar fi apariția unei închegări a sângelui în vasele superficiale până la o tromboflebită profundă care înseamnă un cheag de sânge care se formează în venele mai profunde și care poate migra la plămâni provocând un tromboembolism pulmonar, care poate fi chiar și fatal. Este o afecțiune foarte severă.

Tulburarile de Ritm / Conducere

Reprezintă un grup de tulburări care implică sistemul de generare și transmitere a impulsurilor electrice necesare activității inimii. Fenomenele electrice preced si declanșează secvența fenomenelor mecanice care au ca rezultat activitatea de pompa a inimii (contracția inimii). Transmiterea impulsurilor electrice se face prin intermediul celulelor specializate de la nivelul atriilor și ventriculelor.
Celulele specializate de la nivelul atriului poarta denumirea de nod sinusal sau nod sino-atrial. Aici, are loc generarea primului impuls electric ce determină inima să bată în mod ordonat. Impulsul electric se transmite de-a lungul peretelui atrial la nodul atrio-ventricular (un alt grup de celule specializate situat la joncțiunea dintre atrii și ventriculi), unde are loc o întârziere mică (ce permite umplerea ventriculilor cu sânge din atrii) și ulterior se propaga printr-o rețea specializată la nivelul ambilor ventriculi prin cele doua ramuri principale (dreapta și stânga).
Activitatea cardiacă normală constă in succedarea regulată a ciclurilor cardiace (relaxare/contracție) cu o frecvență în repaus, în stare de veghe, ce variază la adulți între 60 si 100 bătăi pe minut. Frecvența cardiacă e influențată de numeroși factori (activitate, stres, emoții, medicație, afecțiuni acute sau cronice). Orice tulburare în secvența ciclurilor ca frecvența sau regularitate, prin apariția de stimuli electrici din alte zone decât cele obișnuite sau/și încetinirea, oprirea sau desincronizarea conducerii la orice nivel, constituie o tulburare de ritm/conducere.
Se traduce clinic prin apariția de palpitații, opriri, bătăi scăpate, amețeli, sincopa (pierderea cunoștinței), în funcție de tipul și durata aritmiei.

Metode de diagnostic

  • ECG
  • Test de effort
  • Holter ECG 24/48 ore
  • Studiu electrofiziologic

Tratament

  • Medicamentos: antiaritmice
  • Dispozitive antiaritmice implantabile ce au ca scop prevenirea, diagnosticul si tratamentul tulburărilor de ritm/conducere: Stimulatoare cardiace, inclusiv terapia de resincronizare, Defibrilatoare cardiace
  • Proceduri intervenționale: tratamentul ablativ (întreruperea mecanismului de întretinere a aritmiei)
  • Proceduri chirurgicale.

Valvulopatiile

Valvele cardiace sunt “supape” care permit trecerea într-un singur sens a sângelui din atrii în ventriculi (valva mitrală între atriul stâng și ventriculul stâng, valva tricuspidă între atriul drept și ventriculul drept) și din ventriculi în arterele principale care pornesc de la inimă (valva aortică între ventriculul stâng și aortă, valva pulmonară între ventriculul drept și artera pulmonară).
Stenoza semnifică îngustarea anormala a orificiului unei valve care face ca sângele să curgă cu dificultate prin aceasta valva. În cazul valvelor atrioventriculare (mitrală și tricuspidă) stenoza valvulară determină acumularea sângelui în amonte de valvă (la plămân în cazul valvei mitrale și în corp in cazul valvei tricuspide) și umplerea insuficientă a ventriculilor cu sânge care astfel nu vor putea pompa eficient sânge.
Insuficiența (regurgitarea) semnifică închiderea incompleta sau lipsa închiderii corecte a unei valve. Astfel, în cazul insuficienței valvelor atrioventriculare (mitrală și tricuspidă) o parte din volumul de sânge care trebuie pompat de ventriculi la fiecare bătaie va trece înapoi către atrii, făcând ca funcția de pompa a inimii să fie mult mai puțin eficientă, epuizând cordul.
Insuficiența valvelor aortică sau pulmonară face ca o buna parte din sângele pompat de ventriculi cu fiecare bătaie să reflueze prin valva insuficientă înapoi în ventricul. Astfel, o cantitate insuficientă de sânge va ajunge la corp (în cazul insuficienței aortice) sau la plămân (în cazul insuficienței pulmonare).
Atât stenoza, cât și insuficiența determină în timp creșterea în dimensiuni a unor camere ale inimii, uneori fiind implicate toate cavitățile, ceea ce poate duce la afectarea consecutivă a funcției și a altor valve și apariția simptomelor și a fenomenelor de insuficiență cardiacă și a hipertensiunii pulmonare (creșterea presiunii în arterele ce duc sânge la plămâni).
Este de reținut ca din momentul apariției simptomelor legate de disfuncția/disfuncțiile valvulare, funcția cordului se alterează progresiv într-un ritm relativ rapid. Este foarte important ca pacientul să beneficieze de procedura de chirurgie valvulară înainte de apariția unei disfuncții cardiace importante, care poate fi ireversibilă.
Investigațiile esențiale sunt ecocardiografia și coronarografia (obligatorie la toți pacienții peste 40 ani sau cu factori de risc cardiovasculari).
În condițiile afectării valvulare severe sau apariției simptomelor se impune tratamentul chirurgical de protezare/plastie valvulară.

PROCEDURI MEDICALE

Anevrisme de Aorta Abdominală

Anevrismul de aortă reprezintă o dilatare anormală, localizată, a arterei aortei care expune pacientul la pericolul rupturii peretelui vascular, complicație de maximă gravitate. În funcție de localizarea bolii, anevrismul poate fi pe aorta ascendentă, crosa aortei, aorta descendentă toracică, aorta abdominală sau o combinație a acestora.
Este important de știut ca odată apărute, anevrismele de aorta cresc in continuare, ca rata de creștere este cu atăt mai mare cu cat anevrismul este mai mare, si ca majoritatea pacienților cu anevrism de aorta mor prin ruptura anevrismului în lipsa tratamentului acestuia, care de cele mai multe ori este chirurgical.
Anevrismele de aortă descendentă toracică și toraco-abdominale (până la emergența arterelor renale), sunt rezolvate modern prin implantarea de endoproteze, manopera realizată în colaborare cu cardiologii intervenționali și care consta în plasarea unei proteze în interiorul vasului de sânge, excluzându-se astfel din circulație porțiunea bolnavă.
Rezolvarea prin chirurgie deschisă este posibilă, dar este extrem de dificilă și cu rată de mortalitate relativ mare. De aceea, tehnica rezolvării endovasculare este extrem de avantajoasă. Clinicco este singură clinică din țară unde această tehnică este disponibilă în orice moment.
Anevrismul de aortă abdominală subrenală poate fi abordat și prin chirurgie deschisă și constă în desființarea segmentului afectat și înlocuirea acestuia cu o proteză din material sintetic. Cea de-a doua variantă curativă este reprezentată de implantarea unei endoproteze, această fiind procedura agreată și utilizata cu precădere în serviciul nostru. Are avantajul unui disconfort minim pentru pacient – incizii mici în zona inghinală, nu se deschide cavitatea abdominală, riscuri mici, durată de spitalizare scurtă și reinserție socială rapidă.

Boli Arteriale Periferice

By-passurile arteriale se adresează pacienților care sunt diagnosticați cu arteriopatie cronică obliterantă a membrelor inferioare, boală caracterizată de obstrucția arterelor la diverse niveluri și care duce la apariția durerilor “de picioare” (claudicație intermitentă).
Pacienții necesită o explorare complexă premergatoare operației, numită arteriografie, care constă în efectuarea unei “hărți” arteriale care identifică zona bolnavă. Operația constă în efectuarea unei “punți” (bypass) cu ajutorul unei vene (vena safenă internă) sau a unei proteze de material sintetic, care preia sânge din zonă situată deasupra obstrucției și îl dirijează sub aceasta. Întervenția chirurgicală poate fi efectuată la diverse niveluri, în funcție de locul obstrucției.

By-Pass Coronarian (cu 2 Artere Mamare)

By-passul aorto-coronarian este o procedură chirurgicală utilizată în tratamentul cardiopatiei ischemice, boală cauzată de insuficienta oxigenare a mușchiului inimii. Boala se instalează datorate îngustării sau chiar obstrucției complete a arterelor coronare, artere responsabile de “hrănirea” inimii, aceasta ducând la apariția durerilor în zona pieptului, așa numită angină pectorală.

Prin by-pass aorto-coronarian se creează o “punte” care aduce sânge dintr-o altă zonă (artera aortă) și îl transportă în artera coronară astupată sau îngustată dincolo de zona de artera lezată. Astfel, artera coronară care primește un bypass va fi irigată normal cu sânge care va ajunge la teritoriul miocardic suferind. Prin aceasta tehnică, acordul pacientului va deveni normal vascularizat și vor dispărea simptomele bolii coronariene (angina, lipsa de aer) alături de scăderea marcata riscului de accidente coronariene acute.

Pentru bypass-urile aortocoronariene pot fi utilizate grefoane arteriale sau venoase prelevate de la pacient.

Grefoanele arteriale sunt mai dificil de recoltat și au o disponibilitate mai redusă. Utilizarea lor este însă foarte avantajoasa pentru pacient întrucât ele funcționează corespunzător o perioada mai lungă de timp (patenta pe termen lung mai buna) în comparație cu grefoanele venoase. În serviciul nostru se utilizează de rutina grefoane arteriale multiple, inclusiv la pacienții diabetici, pentru optimizarea rezultatelor chirurgicale pe termen lung la pacienții noștri.

Chirurgia Aortei Ascendente Și a Crosei

Anevrismul de aorta reprezintă o dilatare anormală, localizată, a arterei aortă care expune pacientul la pericolul rupturii peretelui vascular, complicație de maximă gravitate. În funcție de localizarea bolii, anevrismul poate fi pe aorta ascendentă, crosa aortei, aorta descendentă toracică, aorta abdominală sau o combinație a acestora. Este important de știut ca odată apărute, anevrismele de aorta cresc în continuare, ca rata de creștere este cu atât mai mare cu cat anevrismul este mai mare, și ca majoritatea pacienților cu anevrism de aorta mor prin ruptura anevrismului în lipsa tratamentului acestuia, care de cele mai multe ori este chirurgical.

Rezolvarea anevrismului de aorta ascendenta se face prin înlocuirea segmentului arterial dilatat cu o proteza din material sintetic. În funcție de extensia anevrismului acesta se poate asocia cu afectarea rădăcinii aortice și a valvei aortice, pe de-o parte, și/sau cu afectarea (dilatarea anevrismala) crosei aortice. În aceste situații este uneori necesară repararea sau înlocuirea valvei aortice (când aceasta nu poate fi reparata), reconstruirea originii arterelor coronare (implantarea lor în proteza sintetică ce înlocuiește aorta ascendentă) și/sau înlocuirea parțială sau completă a crosei aortice.

Cura anevrismelor de crosa aortica (care sunt mai rar izolate) se realizează tot prin înlocuirea acestui segment aortic cu o proteza sintetică. Particularitatea acestui tip de operație constă în necesitatea implantării în proteza aortica a arterelor ce irigă cu sânge capul și membrele superioare.

Echipa chirurgicala de la Clinicco are una dintre cele mai bogate experiențe în chirurgia aortei toracice, realizând acest tip de intervenții, unele dintre ele foarte laborioase și extensive, cu rezultate foarte bune, mortalitate și morbiditate foarte reduse.

Chirurgia Pericardului

Chirurgia Tumorilor Cardiace

Tumorile cardiace sunt descoperite întâmplator prin ecografie cardiaca sau datorită complicațiilor care sunt reprezentate de sincope (pierderi de cunoștiință) din cauza obstacolului în fluxul de sânge sau ca accidente vasculare ischemice datorită embolizării unui fragment de tumoră.
Cel mai frecvent tip de tumoră cardiacă întâlnit în clinica este mixomul de atriul stâng care este o tumoră benignă. El poate avea și alte localizări – atriul drept și de obicei, se inseră pe septul interatrial sau pe inelul mitral.
Tratamentul chirurgical constă in excizia tumorii, iar în cazul mixomul trebuie realizată de urgență din cauza riscului ridicat de embolizare. În cazul tumorilor maligne de tipul angiosarcom, rabdomiosarcom sau a tumorilor metastatice refacerea funcțională a cavităților cardiace este foarte dificilă și necesită o chirurgie complexă reconstructivă a valvelor cardiace, cât și a pereților cardiaci.

Reconstructia VS dupa anevrisme ventriculare

Anevrismul de ventricul stâng reprezintă dilatarea unei porțiuni a mușchiului cardiac în primele săptămâni după infarctul miocardic, anevrismul fiind de fapt o complicație a infarctului netratat corespunzător, având ca efect scăderea forței de contracție a ventriculului stâng (pompa inimii nu mai este eficientă); simptomatic pacientul obosește ușor având intoleranța la eforturi mici, tulburări de ritm (palpitații) și riscul de a genera cheaguri și a se produce embolii.

Diagnosticul se face de obicei prin ecografie cardiacă. Tratamentul este chirurgical și constă în reducerea dilatației și remodelarea sferică a ventriculului stâng și creșterea forței de contracție, scopul intervenției fiind creșterea speranței de viață și a calității vieții. Concomitent cu aceasta intervenție se asociază unul sau mai multe by-pass-uri coronariene sau repararea valvei mitrale.

Chirurgia valvulară : plastie mitrala și protezare aortică

Anevrismul de aortă reprezintă o dilatare anormală, localizată, a arterei aorta care expune pacientul la pericolul rupturii peretelui vascular, complicatie de maximă gravitate. În funcție de localizarea bolii, anevrismul poate fi pe aorta ascendenta, crosa aortei, aorta descendentă toracică, aorta abdominală sau o combinație a acestora. Este important de știut ca odată apărute, anevrismele de aorta cresc în continuare, ca rata de creștere este cu atat mai mare cu cat anevrismul este mai mare, și ca majoritatea pacienților cu anevrism de aorta mor prin ruptura anevrismului în lipsa tratamentului acestuia, care de cele mai multe ori este chirurgical.

Rezolvarea anevrismului de aortă ascendentă se face prin înlocuirea segmentului arterial dilatat cu o proteza din material sintetic. În funcție de extensia anevrismului acesta se poate asocia cu afectarea rădăcinii aortice și a valvei aortice, pe de-o parte, și/sau cu afectarea (dilatarea anevrismala) crosei aortice. În aceste situații este uneori necesară repararea sau înlocuirea valvei aortice (când aceasta nu poate fi reparata), reconstruirea originii arterelor coronare (implantarea lor în proteza sintetică ce înlocuiește aorta ascendentă) și/sau înlocuirea parțială sau completă a crosei aortice.

Cura anevrismelor de crosă aortică (care sunt mai rar izolate) se realizează tot prin înlocuirea acestui segment aortic cu o proteză sintetică. Particularitatea acestui tip de operație constă în necesitatea împlantarii în proteza aortica a arterelor ce irigă cu sânge capul și membrele superioare.

Echipa chirurgicală de la Clinicco are una dintre cele mai bogate experiențe în chirurgia aortei toracice, realizând acest tip de intervenții, unele dintre ele foarte laborioase și extensive, cu rezultate foarte bune, mortalitate și morbiditate foarte reduse.

Corecția malformațiilor congenitale ale adultului

Malformațiile cardiace congenitale sunt boli prezente încă din naștere, cauzate de formarea necorespunzătoare a inimii în cursul vieții intrauterine.

Aceste malformații sunt variate și complexe, majoritatea necesitând corecție chirurgicală în timpul copilăriei. O parte din aceste boli permit însă supraviețuirea până la vârsta adultă, iar pacienții cu asemenea afecțiuni pot fi operați în cadrul Spitalului de Cardiologie Brașov.

Malformații congenitale cardiace care ajung sa fie operați in clinica noastră sunt:

  • Defecte septale: defect septal interatrial izolat sau asociat cu malformații valvulare, sau anomalii de retur venos sistemic;
  • Malformații valvulare tricuspide (Boala Ebstein), mitrale;
  • Anomalii în calea de ejecție (ieșire) al ventricului drept (valvulopatii pulmonare, stenoze ale trunchiului și ramurilor arterei pulmonare);
  • Anomalii în calea tractului de ejecție (ieșire) al ventricului stâng (stenoză subvalvulară aortică, valvulopatii aortice, stenoză supravalvulară aortică);
  • Anomalii de drenaj venos systemic parțial.

Chirurgie Carotidiană

Creierul este alimentat de patru artere, doua carotide, câte una de fiecare parte a gâtului și două vertebrale.
Blocarea unei artere cu placă de aterom poate avea următoarele efecte:

  • Pierderea temporară a vederii
  • Amorțeli
  • Pierderea echilibrului
  • Accident vascular masiv

Diagnosticul se stabilește prin efectuarea unei ecografii carotidiane, iar procedura este indicata atunci când diametrul arterei este redus mai mult de 70 %, înainte de a face un AVC.
Este o chirurgie minim–invazivă, pacienții pot pleca din spital dupa 2 zile, recuperarea este rapida și rezultatele sunt excelente pe termen lung. Chirurgia carotidiană a beneficiat de cel mai larg studiu clinic și este general aprobat de mediul academic că este una din operațiile cu cel mai mare beneficiu pe termen lung.

Tratamentul Varicelor

Ce tratament se recomandă pentru insuficienţa venoasă incipientă?
În stadii incipiente tratamentul bolii varicoase este medicamentos şi, de asemenea, se referă la modificarea comportamentului, a stilului de viaţă sau folosirea ciorapilor compresivi, care sunt un stâlp în tratamentul insuficienţei venoase.
Ce metode de tratament sunt indicate pentru varice?
Atunci când apar dilataţii varicoase mai mari, se pot aplica şi tratamente invazive. Vorbim despre varice care se pot trata prin mai multe metode. Metoda clasică este cea mai de încredere şi cea mai sigură metodă pentru că prin această metodă practic extirpăm venele varicoase. Respectivele vene nu mai pot recidiva. Sigur că recidiva este posibilă prin dilatarea varicoasă a altor vene de la picior, dar intervalul liber de boală, să-l numesc aşa, este mult mai mare decât prin tratamentul cu alte metode.
Alte metode de tratament a varicelor ar fi terapia cu laser sau cu radiofrecvenţă sau scleroterapia, mult mai potrivite pentru varicele de mici dimensiuni avantajul fiind o recuperare mai rapidă şi un rezultat estetic imediat, dezavantajul fiind riscul mult mai mare de recidivă mai ales atunci când nu este pusă indicaţia corect pe tipul de venă varicoasă tratată.
La ce rezultate ne putem aştepta după operaţie?
Există modificări tegumentare legate de varice care pot fi reversibile. Dacă pacientul aşteaptă până când pielea devine maronie, sau devine întărită, scleroasă, nu avem de unde să sperăm la un rezultat estetic foarte bun. Atâta vreme cât tegumentul este intact, normal colorat, prin extirparea venei varicoase putem spera la recuperarea unui tegument care să arate normal după operaţie.
Când avem piele care este maro şi foarte indurată, foarte scleroasă în afara faptului că înlăturăm riscul legat de tromboza, de tromboflebita care se poate produce din cauza venelor varicoase, rezultatul estetic evident că nu va fi acelaşi ca pe un picior indemn.

ECHIPA MEDICALA

DR. EMANUELA CIOBANU

specializare

Medic Specialist Chirurgie Cardiovasculara

+40733 008195
cardiologie@clinicco.ro
Program consultatii in ambulatoriu
Luni 16:30 – 17:30

DR. LUCIAN-NARCIS FILIPESCU

specializare

Medic Primar Chirurgie Cardiovasculara
Sef Sectie Chirurgie Cardiovasculara

+40 268 401203
+40 733 008195
cardiologie@clinicco.ro
Program consultatii in ambulatoriu
Luni 17.00 – 19.00

TESTIMONIALE

DESPRE NOI

Spitalul Clinicco și-a deschis porţile în anul 2009, fiind în prezent recunoscut în întreaga ţară pentru centrul de cardiologie intervenţională, chirurgie cardiovasculară, electrofiziologie și dispozitive implantabile, cât și pentru clinica de ortopedie și centrul de recuperare medicală și sportivă. La Clinicco pacienţii beneficiază de servicii medicale și condiţii de spitalizare la standarde europene. În cei 12 ani de activitate, echipa medicală a spitalului, formată din medici de renume în întreaga ţară, a fost permanent orientată către utilizarea celor mai noi tehnici medicale.

ANI DE EXCELENTA IN CARDIOLOGIE

DE INIMI INGRIJITE